Am cunoscut odată o fată
care toată ziulica se zgâia.
La orice, la oricine,
părea că de nimic nu-i păsa.


Se zgâia la trotuar,


Se zgâia la cer.


La tine-ncontinuu se zgâia
fără să afli vreodată de ce.


Dar după ce-a câștigat
concursul local de zgâit,


o binemeritată odihnă
ochii ei au primit.