Există unii oameni
ce-ar trebui să aibă munți
să le păstreze numele prin vremuri.

O piatră de mormânt nu e destul
de tare și de înverzită
iar fiii se îndepărtează
ca niște degete
când pumnul se deschide.

Prietenul meu drag
a trăit și-a murit în tăcere,
cu demnitate, și nu a lăsat
cărți, fii sau vreo femeie ca să-l plângă.

Și nici acesta nu-i un cânt de jale
Ci doar un nume dat acestui munte
pe care umblu,
îmiresmat, purtând lumini și umbre
prin ceața palidă a înserării.
E muntele ce va purta numele lui.