Un zmeu e o victimă de care ești sigur.
Îl iubești fiindcă zvâcnește-n cer
destul de blând ca să te simți stăpânul lui,
destul de tare să te simți nerodul lui;
pentru că el trăiește
ca un șoim antrenat
în aerul înalt și dulce,
și poți mereu să ți-l aduci în mână,
să-l îmblânzești apoi într-un dulap.

Un zmeu e un pește pe care l-ai prins
Într-un iaz fără pești,
cu care-apoi te joci cu grijă și-ndelung,
sperând că n-o să cadă la pământ
când vântul se va liniști.

Un zmeu e un contract glorios
pe care îl închei cu soarele
încât prieteni îți devin și câmpul,
și râul, ca și adierea,
și-apoi te rogi o lungă, rece noapte
sub luna care fără sfoară hoinărește,
să fii viteaz, pasionat și pur.