Florile ce le-am lăsat în pământ,
pe care nu le-am cules pentru tine,
le aduc azi pe toate,
ca să le las să crească etern,
nu în poeme sau marmură
ci unde-au căzut și-au putrezit.

Și navele în radele lor mărețe
mari și trecătoare ca eroii,
nave pe care n-am navigat,
le aduc azi pe toate
ca să le las pe oceane etern,
nu în machete sau în balade,
ci unde, găurite, -au eșuat.

Iar copilul pe ai cărui umeri stau
și al cărui dor l-am izgonit
cu o regală și obștească disciplină,
azi îl aduc `napoi
să tânjească etern
nu în confesiuni sau în biografie
ci unde el a prosperat
crescând viclean și păros.

Nu răutatea mă îndepărtează,
ducând la renunțare și trădare:
e oboseala, oboseala de tine.

Aur, ivoriu, carne, iubire, divin, sânge, lună
am devenit expertul acestui catalog.
Atât de glorios odată, corpul meu
doar un muzeu a devenit acum:
o gură-mi amintește o parte din el,
o mână altă parte,
o umezeală, o căldură alta.

Cine posedă ceva de el nefăcut?
Nu sunt eu sursa frumuseții tale
cum nu sunt nici a coamelor de cai sau a cascadei.
Acesta-i ultimul meu catalog.
Respir nerespirabilul
te iubesc te iubesc-
și îți dau drumul pentru totdeauna.