m-am obisnuit sa dorm cu ochii deschisi
de spaima sa nu fiu luat prin surprindere
sa am controlul meu asupra lumii
pana in ultimul moment

ca un far care nu vrea sa se stinga ziua
tine orizontul marii mereu
in magia unei priviri disperate

te rog sa-mi inchizi usor pleoapele atunci
ce-a fost de vazut am vazut
sa tragi cu grija aceste obloane fine
peste ochii mei obositi

sper sa fie cat mai tarziu
candva intr-o noapte cu multe stele
si cu salcami infloriti