Recunoaste
ca ma iubesti, recunoaste
ca esti ingrijorata ca nu stii,
dar el stie,
dragostea noastra nu mai e o taina.
Cind
ochii tai inoata in lacrimi
si sarea s-a scurs
degeaba mai tii in tagada si spui
ca nu exista nici un iubit.
I-a fost dor
si a sters urmele.


Dragule,
copil ce ia vremea in sine sa creasca
nu esti singurul indragostit
si nu sint eu prima
si nu esti tu ultimul.
Ne-am iubit, ne-am istovit
Cum? Nu stiu...
Unde?
Cum au vazut ei lumea, am primit-o si noi
am mers dupa ei
dragule
si totul de-acum e searbad.

Dragule,
nu din cauza noastra
ne chinuim iubindu-ne,
iubirea s-a nascut odata cu lumea,
cu ea a pornit,
iar noi am purtat-o
ca iadul si focul Gheenei,
in palalaile sale ne ardem
si-acum totul s-a dus
grabnic, fulgerator...

Naintea noastra cei trecatori au rani de arsura
de rusinea geamana-n iubire.
Hai sa-i vedem trecerea si s-o urmarim...
fie c-am vrut, fie ca nu,
soarta a fost pentru noi
si n-a stat in puterile noastre.
Sa nu ma intrebi cum ne-am intilnit
cum ne-am indragostit
cum ne-am istovit.

Dragule,
stringe-ma tare
si in fata lumii
satura-ma de sarut
si nesatiul ce e in mintea mea -
era sa ma ucizi de sete
de suparare si de durere,
adapa-ma daca vrei
cu racoarea pura
inteteste-mi focul si otrava.

Dragule,
cind am atins cu fantasma mea iubirea
n-am mai simtit gustul odihnei
de am gresit continuind
in preaplinul ei sa cauti vina
iar bunatatea ta e un pacat!

Dragule,
nu mai are nici o noima
ca ne-am cunoscut pe jeratic.
Sa nu intrebi cum ne-am aflat in pereche
sa nu intrebi cum si unde
ne-am iubit,
necum si neunde
ne-am savirsit.