Si călărind alaltăieri pe drumuri,
îngândurat de mers ce nu-mi plăcea
l-am întâlnit pe Zeu în calea mea
purtând vesmânt de pelerin de-a pururi.

Iar chipul său mi-a apărut, ce tras,
si parcă izgonit din seniorie;
pe gânduri, suspinând, tainită mie,
venea cu capu-n jos, cu singur pas.

Când mă văzu, chemându-mă-napoi,
îmi spuse: "Vin din locul de departe
unde inima ta era prin mine:

o duc slujire unei gratii noi".
Atunci am smuls din el atâta parte
încât nu stiu cum dispărut fu bine.