Oricat preainteleptul intelept ar vrea sa para
nimic nu se petrece sub cer a doua oara;
Nu poate ce va fi cu ce-a fost sa se-ngemene.
Nu-s lucruri , nici fiinte, nici fenomene-asemene

In oricata multime, e totul singular,
Din tot ce a trecut nimic nu vine iar.
O sabie de foc se-nvarte prea cu sete
Nici forma , nici substanta sa nu se mai repete.

Eu poate sunt condorul cel spanzurat de -aripe
In preasinguratatea ce plange intre clipe,
Dar ne la fel cu el si ne la fel cu mine,
Eu tip singuratai ce nu-si gasesc destine.

Iubesc, nu ma-ntrebati de ce asa iubesc
Mai mult ce am pierdut decat ce-o sa gasesc...
Placerilor ce vin eu nu le ies in prag,
Tristetile trecute le cant cu mult mai drag

O candela se scade sub miez de noapte bland,
Mai sfanta-i ca un soare catre zenit crescand;
Sublim este sa canti mireasa-n sarbatoare
dar sfant ,sa-ngenunchezi spre mama care moare

As venera pe-acela care-ar putea sa-mi dea
O clipa din departea copilarie a-mea
S-o retraiesc intocmai ferice si durut
si-apoi sa fac din ea veciei asternut


Stiinta cea mai-naltaoricat n-ar vrea sa para
Nimic nu se intampla sub cer a doua oara