Umbra ce-o purtăm pe drum,
că-i din soare, că-i din lună,
ne-nțeleasă-i ca o rună,
scrisă-n piatră de lagună.

Să-nsoțească-n lumi ființa
merge-alături neființa.
Umbra ce-o purtăm pe drum
e un fum? O, nu e fum.

Toate-n preajmă vor să spună:
e și umbra-ntruchipare
a nimicului din Soare,
a nimicului din Lună.