agonia russkaia v3 |
Agonia.Net | Правила | Mission | Контакт | Зарегистрируйся | ||||
Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии | ||||||
|
||||||
agonia Лучшие Тексты
■ идут купцы
Romanian Spell-Checker Контакт |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-29 | [Этот текст следует читать на // Русском romana] | Submited by Florin DeRoxas
Am înnoptat cândva în mănăstirea moldavă
în care și odaia de somn a drumeților avea o pisanie. Piatra zicea că acolo s-au născut, din Nestor și Mitrofana, cronicarul cu nume uitat. Odaia n-avea nimic sfânt, părea mai degrabă un sălaș de haiduci cu flinte și cu crâșmărițe dulce împinse în văduvie. În căni se asprea vinul, paiele patului se cocleau și totuși nimeni nu putea dormi, aerul avea acel înfiorat și părelnic astâmpăr ca în casele în care s-au scris poezii. În casele în care s-a scris baremi un vers numai cheia ruginește în broască, risipa le ocolește și-n jurul lor crește pădure, prin sticla ferestrelor pătrunde doar luna desprinzând numai pentru răsfățul ei, din beznă, nepipăite minuni: oase sticlinde, de gutuie, nervuri de frunză cu unghii în vârfuri și ape cojindu-se de pe lespezi... În casa asta s-au scris poezii. În țara asta s-au scris poezii... În racla pisaniei scrierea e compusă cu bietele mele oase: cu vertebrele se scriu literele, cu coastele, puținele cifre iar cu căpățâna acel viforos, plin de taină și albit de fală .Jo!. Trăiesc în țara în care scrierea poeziei seamănă cu aratul, cu măcinatul de boabe ori cu dulgheritul. Ca osul, cuvântul se luminează de sine...
|
||||||||
Дом литературы | |||||||||
Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Политика публикации и конфиденциальность