Receita de Mulher
As muito feias que me perdoem
Mas beleza é fundamental. É preciso
Que haja qualquer coisa de dança, qualquer coisa de haute couture
Em tudo isso (ou entăo Que a mulher se socialize elegantemente em azul, como na República Popular Chinesa).
Năo há meio-termo possível. É preciso
Que tudo isso seja belo. É preciso que súbito
Tenha-se a impressăo de ver uma garça apenas pousada e que um rosto
Adquira de vez em quando essa cor só encontrável no terceiro minuto da aurora.
É preciso que tudo isso seja sem ser, mas que se reflita e desabroche
No olhar dos homens. É preciso, é absolutamente preciso
Que tudo seja belo e inesperado. É preciso que umas pálpebras cerradas
Lembrem um verso de Eluard e que se acaricie nuns braços
Alguma coisa além da carne: que se os toque
Como ao âmbar de uma tarde. Ah, deixai-e dizer-vos
Que é preciso que a mulher que ali está como a corola ante o pássaro
Seja bela ou tenha pelo menos um rosto que lembre um templo e
Seja leve como um resto de nuvem: mas que seja uma nuvem
Com olhos e nádegas. Nádegas é importantíssimo. Olhos, entăo
Nem se fala, que olhem com certa maldade inocente. Uma boca
Fresca (nunca úmida!) e também de extrema pertinência.
É preciso que as extremidades sejam magras; que uns ossos
Despontem, sobretudo a rótula no cruzar das pernas, e as pontas pélvicas
No enlaçar de uma cintura semovente.
Gravíssimo é, porém, o problema das saboneteiras: uma mulher sem saboneteiras
É como um rio sem pontes. Indispensável
Que haja uma hipótese de barriguinha, e em seguida
A mulher se alteie em cálice, e que seus seios
Sejam uma expressăo greco-romana, mais que gótica ou barroca
E possam iluminar o escuro com uma capacidade mínima de 5 velas.
Sobremodo pertinaz é estarem a caveira e a coluna vertebral
Levemente à mostra; e que exista um grande latifúndio dorsal!
Os membros que terminem como hastes, mas bem haja um certo volume de coxas
E que elas sejam lisas, lisas como a pétala e cobertas de suavíssima penugem
No entanto, sensível à carícia em sentido contrário.
É aconselhável na axila uma doce relva com aroma próprio
Apenas sensível (um mínimo de produtos farmacêuticos!)
Preferíveis sem dúvida os pescoços longos
De forma que a cabeça dê por vezes a impressăo
De nada ter a ver com o corpo, e a mulher năo lembre
Flores sem mistério. Pés e măos devem conter elementos góticos
Discretos. A pele deve ser fresca nas măos, nos braços, no dorso e na face
Mas que as concavidades e reentrâncias tenham uma temperatura nunca inferior
A 37° centígrados podendo eventualmente provocar queimaduras
Do 1° grau. Os olhos, que sejam de preferência grandes
E de rotaçăo pelo menos tăo lenta quanto a da Terra; e
Que se coloquem sempre para lá de um invisível muro da paixăo
Que é preciso ultrapassar. Que a mulher seja em princípio alta
Ou, caso baixa, que tenha a atitude mental dos altos píncaros.
Ah, que a mulher dê sempre a impressăo de que, se se fechar os olhos
Ao abri-los ela năo mais estará presente
Com seu sorriso e suas tramas. Que ela surja, năo venha; parta, năo vá
E que possua uma certa capacidade de emudecer subitamente e nos fazer beber
O fel da dúvida. Oh, sobretudo
Que ele năo perca nunca, năo importa em que mundo
Năo importa em que circunstâncias, a sua infinita volubilidade
De pássaro; e que acariciada no fundo de si mesma
Transforme-se em fera sem perder sua graça de ave; e que exale sempre
O impossível perfume; e destile sempre
O embriagante mel; e cante sempre o inaudível canto
Da sua combustăo; e năo deixe de ser nunca a eterna dançarina
Do efêmero; e em sua incalculável imperfeiçăo
Constitua a coisa mais bela e mais perfeita de toda a criaçăo inumerável.

Rețetă de femeie
Cele mai urâte să mă ierte
Dar frumusețea este fundamentală
Trebuie să aibă ceva de floare,
Ceva de dans, ceva de "haute couture"
Prin tot ceea ce e.
Nu există jumătăți de măsură,
Trebuie să fie frumoasă întrutotul.
Trebuie ca dintr-o dată să ai impresia că vezi
O egretă abia coborâtă pe ape,
Purtând cu ea culoarea aceea pe care n-o-ntânești
Decât în cel de al treilea minut al aurorii.
Trebuie ca totul să fie fără a fi,
Dar să se reflecte și să înflorească
În privirile bărbaților. Trebuie, în mod absolut,
Ca totul să fie frumos și nebănuit. Trebuie
Ca niște pleopae închise
Să-ți amintească un vers din Eluard,
Să mângâi pe brațe ceva dincolo de carne,
Ca umbra unui apus de zi, la atingere.
O, lăsați-mă să vă spun
Că femeia care stă aici, ca o corolă
În fața păsării,
Trebuie să fie frumoasă, să aibă cel puțin
Un chip care să amintească un templu ; să fie
Ușoară ca un rest de nor, dar să fie un nor
Cu ochi și fese. Fesele sunt ceva imporatnt.
De ochi,
Nu mai încape vorbă, ei trebuie să privească așa,
Cu o anume răutate inocentă. Iar gura
Fragedă (nicicând umedă), mobilă, și, de asemeni,
De-o ținută extremă.
Trebuie ca extremitățile să fie slabe, ca unele oase
Să înțepe, mai ales rotula, încrucișând picioarele, ți
Puntea pelviană,
Strângându-se în talia flexibilă.
Importantă-i, de aceea, problema coapselor:
O femeie fără coapse
E ca un râu fără poduri. E necesar
Să aibă o ipoteză de pântec și pe urmă
Să se ridice pe călcâie, iar sânii
Să fie mai mult o expresie greco-romană decât gotică
Sau barocă.
Să poată lumina întunericul cu o capacitate
De cel puțin cinci lumânări.
Trebuie, absolut, ca fruntea, craniul, coloana vertebrală
Să fie ușor vizibile...Să aibă o mare întindere
Dorsală.
Ca mâinile să semene cu niște cumpeni,
Să aibă un anume volum al coapselor,
Să fie netede, netede ca niște petale,
Acoperite cu puf
Sensibil la mângâierea-n răspăr.
Sunt preferabile, neîndoielnic, gâturile lungi,
În așa fel încât capul să dea impresia
Că nu are nimic de-a face cu trupul,
Pentru ca femeia să nu amintească
De flori fără mister.
Picioarele și mâinile trebuie să conțină
Elemente gotice. Discrete.
Pielea trebuie să fie fragedă pe mâini, pe brațe,
Pe spate și pe obraz.
Iar concavitățile să nu aibă nicicând
O temperatură mai mică de 37 de grade, eventual
Putând să provoace arsuri de gradul întâi.
Ochii să fie, de preferință, mari
Și o rotație cel puțin tot atât de înceată
Ca a pământului.
Și să se fixeze totdeauna dincolo de zid
De pasiune, invizibil,
Un zid care trebuie să fie depășit.
Femeia, în principiu, trebuie să fie înaltă,
Sau, dacă-i scundă, să aibă altitudinea mintală
A înaltelor culmi.
O, femeia trebuie să dea întotdeauna impresia că
Dacă ar închide ochii, deschizându-i,
Nu ar mai fi prezentă, cu surâsul și intrigile sale.
Să plece, nu să se ducă.
ȘI să posede o anume capacitate de a putea
Rămâne tâcută, dintr-odată, și de a ne face
Să bem amărăciunea îndoielii.
O, mai ales, să nu piardă niciodată,
Nu contează în ce lume, în ce împrejurări,
Infinita sa volubilitate de pasăre.
ȘI mângâiată în adâncul său,
Să se transforme în fiară fără să-și piardă
Grația de pasăre și să răspândească mereu
îmbătătoarea miere.
Să cânte mereu, neauzit,
Cântecul arderii sale.
Să nu înceteze niciodată
De-a fi eternă dansatoare a efemerului.
Și în necalculabila sa imperfecțiune
Să constituie lucrul cel mai frumos
Și cel mai perfect
Al întregerii Faceri fără de număr.