Deasupra-n valuri, între proaspete dantele
Ștrengari zglobii și-aruncă-n ochi nisip.
Au hotărât să cucerească scoici,
Și sfarmă-n palme algele uscate,
Sapă nisipul, veseli îl aruncă.

Și drept răspuns la vocile subțiri
Soarele-ntrece fulgerul pe ape,
Pe plajă sunetul e-mbrățișat de valuri;
Și de m-ar auzi le-aș spune:

Copii, jucați-vă cu câinele,
Cu scoicile și bețele albite
De timp și elemente; e însă un hotar
De care să nu treceți, nici să nu lăsați
Odgoanele trupurilor voastre vii și iuți
Pradă dezmierdărilor prea cu credință
Venite dintr-un piept prea larg.
Adâncul mării este crud.