Locomotiva din șezutul trenului Ceinture pompează vagonul meu spre Port-Royal. Fir de telefon liniază ferestrele care falșifică galbeni de lumină plată. Liniile nervi țipă, se zbat în frisonul sosirilor. Mașina cu sânge pe bot deschide pulpele roților și deflorează-n coastă gările. Bulevardele târâte de autobuze se lungesc ca gumele înnodând în răspântiile albe cafenele. Tacuri de raze punctează biliardul girandolelor. Buzele ușilor mozolesc fâșii de femei profil; unele traversează lactee căi pavate spre hoteluri. Sergenți cu pelerine retezate par ambisexi. Epuizez excentricul: beau caco cu pișcot de havană. Caserița roșcată își presează mâinile în cadastre. Băuturile fierb ca-n autoclave. Aliniate, figurile buretoase sug sensual măduvă lichidă din conul paharelor și deschid în stradă cu gesturi manechinate parașutele crengilor. Toate picioarele se încrucișează, pe când superiorul corpurilor stau obtuze ca-ntr-un voiaj transiberian. Scaune se freacă electric de robe încât așezat mă clatin ca-n Salmacis. Alunele aterizează pe pista meselor, pălăriile modelelor descriu viragii. O miss trage, trage domni cu zgărzi prefăcuți în potăi, pășind cu tangențe mesmerice; se dublează un cioc avortând pictori blonzi cu bloc care ung spinări curbe sau creioane antebelice. Sfârcuri de dolari sparg pungile de obesitate; oglinzi convexe deformează rectangularele omenești. Căzuți în transa beției împletesc cu limba arabescuri pe marmure zaharoide. Trotuarul zvârle erupții de foame grimată: (Mimi, Ninon, Nini) [la puterea n] peste moi de cuvinte cu explozii de foc omorând dulce. Tablourile cubiste în Rotonde, ca talgerele simfoniei viitorului tremură vag pe zid văruit peste poeme fără transmisie, repetând acustica ritmului triumfal nou. Pe ulucile balustradelor curg șuvoaie guturale de melodii negre.
Prin paiul meu de junglă citronada circulă capilar.