Nici unul dintre lucrurile care sunt nu poate pieri

1. Hermes: Trebuie să vorbim acum despre Suflet și Trup, o, fiule, în ce fel este sufletul nemuritor, și ce fel de lucrare este aceea care alcătuiește și dizolvă trupul.
2. Însă în niciuna dintre acestea nu se află Moartea, căci aceasta e o concepție construită în jurul unui nume, care fie este o vorbă goală, fie că este numită în mod greșit Moarte, prin înlăturarea unei litere, în loc de Nemurire.
3. Căci Moartea este distrugere, însă nu există nimic în întrega lume care să fie distrus.
4. Iar dacă lumea este al doilea Zeu și o Ființă vie Nemuritoare, este cu neputință că vreo parte a unei Ființe vii nepieritore să piară.
5. Și toate lucrurile care sunt în lume fac parte din lume, mai cu seamă omul, ființa vie rațională.
6. Cel dintâi de toate este Zeul, cel veșnic, cel nefăcut, ziditorul tuturor lucrurilor.
7. A doua este lumea, creată de el după propriul său chip, ținută unită, hrănită și însuflețită de el, și care asemenea Tatălui său, este vie în veci.
8. Astfel încât, fiind Nemuritoare, ea trăiește veșnic și este de-a pururi nemuritoare.
9. Căci ceea ce este pururi este diferit de ceea ce este veșnic.
10. Căci Veșnicul nu a fost născut sau făurit de altul, căci dacă a a fost născut ori făurit, atunci a fost făurit de sine însuși, nu de altcineva, și este făurit pe vecie.
11. Căci Veșnicul, fiind veșnic, este Universul.
12. Tatăl însuși este Veșnic în sine, pe când Lumea a fost făurită de către Tatăl, fiind veșnic vie și nemuritoare.
13. Și Materia pe care el a plămădit-o Tatăl a pus-o într-un corp și, modelându-l, l-a făcut rotund ca o sferă; apoi a înzestrat-o cu o calitate, devenind astfel ea însăși nemuritoare și având materialitatea veșnică.
14. Tatăl, fiind plin de Idei, a însămânțat calități în Sfere și le-a ferecat ca într-un cerc, gândind să împodobească cu toate calitățile ceea ce urma să fie făcut mai târziu.
15. Apoi a îmbrăcat trupul universal în nemurire, ca nu cumva materia, desfăcându-se în această compozitie, să se destrame în propria ei dezordine.
16. Căci, pe vremea când materia era fără trup, o, fiule, domnea dezordinea – aceeași stare care se repetă zilnic în alte lucruri mărunte, dăruite cu calități, pe cale creșterii și descreșterii pe care oamenii o numesc moarte, aceasta fiind cu adevărat o dezordine care survine la făpturile vii pământești.
17. Căci trupurile lucrurilor cerești au o ordine, pe care au primit-o de la începuturi de la Tatăl și care, prin fixarea fiecăruia dintre ele, le împiedică să se destrame.
18. Însă fixarea trupurilor pământești este legată de existența lor, iar disoluția lor reintegrează în nedizolvabil, adică în Nemuritor.
19. Și astfel are loc o pierdere de simțire, dar nu o distrugere de trupuri.
20. Cea de-a treia ființă omul, făcut după chipul Lumii, și având după Voința Tatălui, o gândire superioară celorlalte făpturi pământești.
21. Iar el nu are numai o afinitate cu cel de-al doilea Zeu, ci și o înțelegere a celui Dintâi.
22. Căci dacă pe cel de-al doilea Zeu îl percepe ca pe un Trup, pe cel dintâi îl înțelege ca pe ceva nematerial și ca spirit al binelui.
23. Tat: Și această făptură vie nu piere?
24. Hermes: Ia aminte la ce spui, o, fiule, și învață ce este Zeul, ce este Lumea, ce este o făptură Nemuritoare și ce este cea pieritoare.
25. Și înțelege lumea ca fiind din zeu și în zeu, iar pe om ca fiind din lume și în lume.
26. Zeul este începutul și sfârșitul, și esența a toate câte sunt.