-Știi ce, a spus Vanea, netezind pe masă un caiețel - haide să scriem o poveste.
-Haide - a spus Lenocika, așezându-se pe scaun.
Vanea a luat creionul și a scris:
„A fost odată un rege...”
Aici Vanea a căzut pe gânduri și și-a înălțat privirea spre tavan. Lenocika s-a uitat în carnețel și a citit ce a scris Vanea.
-Povestea asta există deja - a spus Lenocika.
-Da tu de unde știi asta? - a întrebat Vanea.
-Știu, pentru că am citit-o, - a spus Lenocika.
-Și despre ce-i vorba în ea? - a întrebat Vanea.
-Păi, se povestește cum regele a băut ceai cu mere și deodată s-a înecat, iar regina s-a apucat să-l lovească după ceafă, ca să-l ajute să-i sară înapoi din gâtlej bucățica de măr. Iar regele a crezut că regina a sărit la bătaie și a lovit-o cu paharul în cap. Atunci regina s-a supărat și l-a lovit pe rege cu farfuria. Iar regele a lovit-o pe regină cu strachina. Iar regina l-a lovit pe rege cu scaunul. Iar regele a sărit și a lovit-o pe regină cu masa. Iar regina a răsturnat peste rege bufetul. Dar regele a ieșit de sub bufet și a aruncat după regină cu coroana. Atunci regina l-a apucat pe rege de plete și l-a aruncat afară pe geam. Dar regele s-a cățărat înapoi în cameră prin cealaltă fereastră, a înhățat-o pe regină și a înghesuit-o în sobă. Dar regina s-a strecurat prin coș afară pe acoperiș, apoi și-a dat drumul pe paratrăznet în grădină și a intrat pe fereastră înapoi în cameră. Iar în vremea asta regele s-a apucat să facă focul în sobă ca s-o ardă pe regină. Regina s-a furișat pe la spatele lui și l-a împins pe rege, regele a zburat în sobă și acolo a ars.
-Și asta-i toată povestea - a spus Lenocika.
-Tare tâmpită poveste - a spus Vanea. - Eu voiam să scriu cu totul altceva.
-Păi scrie - a spus Lenocika.
Vanea a luat creionul și a scris:
„A fost odată un tâlhar...”.
-Stai! - a țipat Lenocika. - Povestea asta există deja!
-Nu știam - a spus Vanea.
-Păi cum, - a spus Lenocika - nu știi tu povestea despre tâlharul care, scăpând de sub pază, a sărit pe cal, dar din cauza avântului pe care și l-a luat s-a răsturnat de cealaltă parte și a căzut pe pământ. Tâlharul a tras o înjurătură și a sărit din nou pe cal, dar din nou nu și-a socotit bine săritura, s-a prăvălit pe partea cealaltă și a căzut pe pământ. Tâlharul s-a ridicat, a amenințat cu pumnul, s-a repezit la cal și din nou a sărit peste el și a zburat la pământ. Atunci tâlharul a smuls de la brâu pistolul, a tras un foc în aer și din nou s-a repezit spre cal, dar cu atâta avânt, încât din nou a sărit peste el și s-a lungit la pământ. Atunci tâlharul și-a smuls șapca de pe cap, a călcat-o în picioare și din nou s-a repezit la cal, și din nou a sărit peste el, s-a lungit la pământ și și-a rupt piciorul. Iar calul s-a dat la o parte. Tâlharul, șchiopătând, a dat fuga la cal și l-a lovit cu pumnul în frunte. Calul a fugit. Iar între timp au sosit paznicii, l-au prins pe tâlhar și l-au dus în temniță.
-Atunci, înseamnă că despre tâlhar n-am să mai scriu - a spus Vanea.
-Dar despre cine o să scrii? - a întrebat Lenocika.
-Am să scriu o poveste despre un fierar - a spus Vanea.
Vanea a scris:
„A fost odată un fierar...”.
-Și povestea asta există deja! - a țipat Lenocika.
-Cum? - a spus Vanea și a lăsat creionul din mână.
-Cum să nu - a spus Lenocika. - A fost odată un fierar. Și cum potcovea el odată un cal, atât de tare a smucit barosul încât acesta s-a desprins de pe mâner, a zburat prin geam, a omorât patru porumbei, s-a izbit de foișorul de foc, a zburat într-o parte, a spart geamul casei brandmeisterului, a trecut în zbor peste masa la care ședeau chiar brandmeisterul și nevastă-sa, a trecut prin peretele casei brandmeisterului și a zburat în stradă. Aici a trântit la pământ felinarul, l-a doborât de pe picioare pe vânzătorul de înghețată și s-a izbit de capul lui Karl Ivanovici Șusterling, care și-a ridicat imediat șapca din cap, pentru a-și pipăi ceafa. Lovindu-se de capul lui Karl Ivanovici Șusterling, barosul a zburat îndărăt, l-a doborât din nou de pe picioare pe vânzătorul de înghețată, a zvârlit jos de pe acoperiș doi motani care tocmai atunci se hârjoneau, a răsturnat o vacă, a omorât patru vrăbii și a zburat iarăși în fierărie și s-a așezat chiar pe mânerul său, pe care fierarul îl mai ținea ridicat în mâna dreaptă.
Toate astea s-au petrecut atât de iute, că fierarul n-a observat nimic și a continuat să-l potcovească mai departe pe cal.
-Bine, atunci, dacă despre fierar e scrisă deja povestea, am să scriu o poveste despre mine - a spus Vanea și a scris:
„A fost odată un băiețel pe nume Vanea...”.
-Și despre Vanea există o poveste - a spus Lenocika: - A fost odată un băiețel Vanea și a venit el odată la...
-Stai, - a spus Vanea - eu voiam să scriu o poveste chiar despre mine.
-Și despre tine s-a scris o poveste - a spus Lenocika.
-Nu se poate! - a spus Vanea.
-Iar eu îți spun că s-a scris - a zis Lenocika.
-Și unde s-a scris? - s-a minunat Vanea.
-Cumpără revista „Cij” nr. 7 și acolo ai să citești o poveste despre tine însuți - a spus Lenocika.
Vanea a cumpărat revista „Cij” nr. 7 și a citit chiar povestea asta, pe care tocmai ai citit-o și tu.