Șașkin (stă în mijlocul scenei): Mi-a fugit nevasta. Și, ce-i de făcut aici? Oricum, odată ce a fugit, n-ai cum s-o mai aduci înapoi. Trebuie să fii filosof și să primești cu înțelepciune orice întâmplare. Fericit cel care are minte! Iată, Kurov, bunăoară, nu are această minte, iar eu o am. De două ori am fost să citesc cărți la biblioteca publică. Tare cuminte mai zice acolo despre toate.
Toate mă interesează, chiar și limbile. Știu să număr pe franțuzește și știu cum se spune pe nemțește la burtă. Der Magen. Asta este! Mie chiar și pictorul Kozlov mi-e prieten. Noi doi bem bere împreună. Iar Kurov, ce? Nu știe nici măcar să deosebească ce oră arată ceasul. Își suflă nasul în degete, mănâncă peștele cu furculița, doarme-n cizme, dinții nu și-i spală... pfui! Despre de-alde ăștia se spune – mârlan! Nu poți să te-arăți cu el în societate – te-ar da afară, te-ar înjura de mamă – nu te însoți, cică, cu mârlanul, dacă tu însuți ești om cu minte.
Pe mine nu mă poți duce cu una, cu două. Adă-mi un conte – o să stau de vorbă cu contele. Adă-mi un baron – o să stau de vorbă și cu baronul. Nici nu poți să pricepi cu una, cu două cine sunt eu, de fapt.
La drept vorbind, limba germană o știu cam slăbuț. Cu toate că știu: burtă – der Magen. Dar dacă-mi spui „Der Magen findel mun” – eu asta nu mai știu ce vrea să însemne. Însă Kurov nu știe nici acest „der Magen”. Iar ea a fugit cu un nătărău ca ăsta! Să vedeți numai ce-i trebuie ei! Pe mine, ea, să vedeți numai, nu mă socotește de bărbat. „Tu – zice, - ai voce de femeie!” Însă vocea mea nici nu-i de femeie, ci de copil! Ce mai tâmpită! Ce nevoie are ea de Kurov? Pictorul Kozlov spune că aș fi bun de pus în ramă.