Страница: 2 : 1
Caldura mare
:
 Проза 2004-10-27 (11507 Показы)
Cantec studentesc
:
Стихотворения 2005-03-29 (9100 Показы)
Cănuță, om sucit
:
Проза 2006-06-27 (14235 Показы)
Cochetarie
:
Стихотворения 2008-02-03 (5617 Показы)
Conul Leonida față cu reacțiunea
:
Сценарии 2005-05-19 (9611 Показы)
Criticilor mei
: Sonet olimpian simbolist Indignatio facit...
Стихотворения 2009-05-12 (4445 Показы)
Cum să înțeleg țăranii
:
Проза 2005-06-11 (8261 Показы)
Cum stăm…..
:
Проза 2005-08-25 (6296 Показы)
D-l Goe
:
Проза 2002-09-23 (26615 Показы)
Dă-dămult... mai dă-dămult
:
Стихотворения 2006-06-27 (7900 Показы)
Da... nebun!
:
Стихотворения 2009-04-20 (7565 Показы)
De ce?
:
Стихотворения 2005-08-21 (6907 Показы)
Discreție
:
Стихотворения 2009-04-14 (5984 Показы)
Doamna cu evantai
: Epigrama
Персональные 2003-01-15 (9747 Показы)
Elegie
:
Стихотворения 2002-09-27 (6672 Показы)
Epigrame
:
Стихотворения 2009-04-15 (5265 Показы)
Erato, scapă-mă!
:
Стихотворения 2009-04-15 (4630 Показы)
Excelsior
:
Стихотворения 2008-02-03 (4798 Показы)
Fat Frumos Cu Mot in Frunte
: Poezie
Стихотворения 2002-11-27 (19713 Показы)
Filozoful Blagomirea
:
Стихотворения 2009-04-25 (4354 Показы)
Idilă
:
Стихотворения 2005-10-07 (21067 Показы)
Jertfe patriotice
:
Проза 2005-05-24 (6001 Показы)
Justiția română
:
Проза 2005-06-07 (6218 Показы)
Justiție
:
Проза 2004-11-07 (13361 Показы)
La moși…
:
Проза 2005-06-20 (9575 Показы)
Lanțul slăbiciunilor
:
Проза 2004-11-07 (14029 Показы)
Magnum Mophtologicum
:
Стихотворения 2009-05-07 (4050 Показы)
Mitică
:
Проза 2005-06-12 (6365 Показы)
Moftangii
:
Проза 2005-05-20 (7351 Показы)
Moșii
:
Проза 2005-06-08 (12526 Показы)
Norocul și Mintea
:
Проза 2005-08-22 (24184 Показы)
O scrisoare pierdută
:
Сценарии 2004-11-07 (15088 Показы)
O zi solemnă
:
Проза 2005-06-15 (7427 Показы)
O, Nirvana!
:
Стихотворения 2010-03-07 (4389 Показы)
Oda
:
Стихотворения 2005-05-20 (6770 Показы)
Pe oceanul vremii
:
Стихотворения 2005-06-27 (6258 Показы)
Politică
:
Проза 2005-05-21 (5901 Показы)
Proces Verbal
:
Проза 2005-05-28 (8365 Показы)
Ruga spiritistului
:
Стихотворения 2008-02-03 (4833 Показы)
Se poate glumi?
:
Проза 2011-03-18 (9133 Показы)
Semnul
:
Стихотворения 2005-07-13 (7536 Показы)
Situațiunea
:
Проза 2005-06-24 (6994 Показы)
Sonet brutal
:
Стихотворения 2009-05-01 (4281 Показы)
Telegrame
:
Проза 2005-05-26 (10293 Показы)
Triumful talentului...
:
Проза 2005-06-27 (7352 Показы)
Ultima oră!...
:
Проза 2005-07-01 (6018 Показы)
Un pedagog de școală nouă
:
Проза 2005-05-22 (40711 Показы)
Unui poetastru
:
Стихотворения 2009-04-15 (4385 Показы)
Urgent
:
Проза 2005-06-05 (8748 Показы)
Страница: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Биография Ion Luca Caragiale
Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.
Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața Caloropulos, de care s-a despărțit, fără a divorța vreodată, întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.
Primele studii le-a făcut între anii 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești, iar până în anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești. Până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la București.
Viitorul mare clasic a absolvit Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit, în Grand Hôtel „Victoria Română”, orașul său natal. Singurul institutor de care autorul Momentelor și-a adus aminte cu recunoștință a fost ardeleanul Bazil Drăgoșescu, acela care în schița memorialistică După 50 de ani l-a primit în clasă pe voievodul Unirii. Adolescentul Iancu a început să scrie în taină poezii, dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său, Iorgu Caragiale care era actor și șef de trupă, fixată la București sau ambulantă. În 1868 a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, Costache, preda la clasa de declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. Tot în anul 1870, a fost numit copist la Tribunalul Prahova.
Caragiale și fiul său MateiuLa 12 martie 1885, s-a născut Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, funcționară la Regie, cu Caragiale, care îl declară la oficiul stării civile. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la Familia, era sufleur și copist în trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. Din 1873 până în 1875, a colaborat la Ghimpele, cu versuri și proză, semnând cu inițialele Car și Policar (Șarla și ciobanii, fabulă antidinastică). S-a născut, prin urmare, autorul satiric, însă prin sacrificarea poetului liric, căruia îi va supraviețui, ocazional, autorul de fabule, epigrame și parodii.
În 1889, la 7–8 ianuarie s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) și Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care se sting de timpuriu din cauza unei tuse convulsive sau a difteriei (la 15 iunie respectiv 24? martie 1891). La 3 iulie 1893 i se naște un fiu, Luca Ion.
În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana. În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar în 1892 și-a exprimat intenția de a se expatria la Sibiu sau la Brașov. În 1903, la 24 februarie a avut o încercare de a se muta la Cluj, însă în luna noiembrie și-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin. În 1905, la 14 martie s-a stabilit definitiv la Berlin.
În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Rămășițele pământești sunt expuse în capela cimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof și depuse, la 14 iunie, în cavoul familiei, în prezența lui Gherea, a lui Delavrancea și a lui Vlahuță. Cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul cu rămășițele sale pământești a fost adus la București și, la 22 noiembrie 1912 s-a făcut înmormântarea la cimitirul Șerban Vodă. Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin fața Teatrului Național și a continuat apoi drumul până la cimitir, în fruntea miilor de bucureșteni care au luat parte, la această solemnitate aflându-se toți marii scriitori ai timpului: Al. Vlahuță, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Șt. O. Iosif, O. Densușianu, Corneliu Moldovan, Delavrancea, Sandu Aldea, N.D. Cocea și alții.
|
Лучшие Тексты
