Страница: 1
Adică, unde-ajunge omul?...
:
 Стихотворения 2005-12-22 (8155 Показы)
Cand nu iubeste, inima-i un sloi
:
Стихотворения 2005-05-23 (9232 Показы)
Cântecul câinilor
:
Стихотворения 2005-12-22 (9959 Показы)
Copac m-oi face
:
Стихотворения 2009-03-01 (12502 Показы)
Cui pe cui
:
Стихотворения 2005-11-27 (7702 Показы)
Cum de rămân nespânzurați
:
Стихотворения 2003-05-11 (10265 Показы)
De ești bărbat, bărbat să fii
:
Стихотворения 2009-03-01 (6309 Показы)
Durerea e un ocean
:
Стихотворения 2005-11-27 (9374 Показы)
Gând risipit în vânt
:
Стихотворения 2005-12-22 (7409 Показы)
Împotriva regilor
:
Стихотворения 2003-05-11 (9058 Показы)
Mă chinuie amar un gând...
:
Стихотворения 2003-05-11 (10510 Показы)
Mâniei
:
Стихотворения 2010-04-29 (6269 Показы)
Nobilul
:
Стихотворения 2005-12-22 (7831 Показы)
Nu piere sufletul ...
:
Стихотворения 2005-05-04 (7757 Показы)
Poezia
:
Стихотворения 2003-05-09 (11017 Показы)
Versurile mele
:
Стихотворения 2008-06-26 (5997 Показы)
Страница: 1 |
|
|
|
|
|
Биография Petõfi Sándor
Sándor Petõfi (n. 1 ianuarie 1823, Kiskõrös, comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun - d. probabil 31 iulie 1849, Albești, comitatul Târnava Mare) a fost un poet romantic maghiar, erou al revoluției de la 1848 din Ungaria și Transilvania.
S-a născut într-o familie modestă, tatăl Stevan Petroviæ meșter măcelar de origine sârbă, iar mama sa Maria Hrúz de origine slovacă.
Avea șapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră orașul natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune școli, dar când poetul împlini vârsta de 15 ani, familia lui și-a pierdut toată averea, ca urmare a inundațiilor din 1838 și a girării unei rude. Petõfi a fost nevoit să părăsească școala și să lucreze ca actor la Pesta, învățător la Ostffyasszonyfa și soldat în Sopron.
În 1848 participă și el activ la revoluție. La 16 septembrie scrie proclamația de egalitate și se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulțumiți de el, întrucât era recalcitrant și ataca fățiș conducerea ineficientă a armatei. Soția sa Júlia dă naștere fiului lor Zoltán la 15 decembrie. Petõfi este nevoit să ceară o permisie, iar adversarii săi din armată îi consideră plecarea în permise drept act de lașitate.
Din cauza acestor atacuri împotriva sa, într-o scrisoare plină de demnitate cere să fie primit în armata lui Bem, în Ardeal. La 19 ianuarie 1849 pleacă prin Mediaș la Slimnic, unde este primit cu deosebită căldură de generalul Bem și participa prima oară la luptă. Este distins cu "Medalia pentru merite în război".
La 30 iulie 1849, în încercuirea făcută de trupele țariste în bătălia de la Albești, poetul Sándor Petõfi este dat dispărut. Unii susțin că și-a aflat moartea, în timpul retragerii, alții că a fost dus prizonier de război în Rusia țaristă.
Poetul național al poporului maghiar, Sándor Petõfi cunoaște o audiența dintre cele mai elocvente pe toate meridianele, transmițând în timp ardoarea unui temperament romantic cu o viziune fundamental umanistă.
|
Лучшие Тексты
