Bîntuit sunt părinte, e noapte-n cetate,
Mi-e suflet castel de griji și păcate,
Și plouă tristețea pe lungi promenade
Dar din sclavul popor nu mai ia nimeni parte.

E calm, totul doarme. În solitara Cetate
Oroarea prăbușe bătrîne iatace
Bîntuit sunt părinte, e noapte-n cetate;
Mi-e suflet castel de griji și păcate.

Și parcul stă-n iarnă; sub crivăț tenace
Diavol dă raită și Spaima îmi tace.
Voi, Nebuni!... Suicidul ascute pumnale!
Și vrea să se-anine de crengile-nalte …
..................................................................

Te roagă părinte, e noapte-n cetate! ...