agonia
russkaia

v3
 

Agonia.Net | Правила | Mission Контакт | Зарегистрируйся
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Статья Общество Конкурс Эссе Multimedia Персональные Стихотворения Пресса Проза _QUOTE Сценарии

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Тексты того же автора


Переводы этого текста
0

 Комментарии членов сайта


print e-mail
Просмотревшие: 11304 .



Pânza de păianjen de Goya
стихотворения [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
по [Nichita_Stanescu ]

2008-02-29  | [Этот текст следует читать на // Русском romana]    |  Submited by Rotaru Andreea



Ea s-a îmbolnăvit de aer
exact în aceeași secundă când eu
m-am umplut de bube.
Ea era foarte palidă
cuprinsă de febra stelei polare.
Eu tocmai mă uitam într-o oglindă neagră
și ciocul de barză al inimii
strâns îl țineam cu dreapta
la încheietura mâinii stângi
unde-ncepuse să-mi ciugulească secundele.
Ea era bolnavă de mov
de mult prea multul mov al privirii.
Creierul meu era umflat ca un steag
fiert în simunuri.
Aici pe acest culoar cu oglinzi
mi-am zis –
aici, tocmai aici unde este
locul cel mai puțin potrivit unei mărturisiri,
îi voi spune brusc ceea ce
vreau prin destin de atâta vreme să-i spun.
Ea purta o banderolă albă pe frunte
și leșin ușor pe spinarea secundei.
Albă ca un vierme de măr,
ea tocmai părăsea carnea zemoasă
a clipei.
Eu mă acopeream de râie, de bube,
de somn
mă arătam numai din profil
pe aerul poluat de respirare și negru
ca o monedă latină.
Ea era bolnavă de propria sa indiferență,
de propriul său răsărit
Eu începusem să-mi rup memoria
cum rupi o cămașă murdară…
- Lasă, am urlat, lasă, o să vină
îngerul naturii moarte să ne vadă
cu ochii lui de pânză de păianjen de Goya!
- Lasă, am urlat, o să-l chem
chiar pe el, chiar pe el!
Ea era albă și bolnavă ca mărul
tăiat cu cuțitul în două.
Eu îmi acopeream rana feții
cu verbe când iată
îngerul naturii moarte, planând
se-apropie de mine în timp ce urlam
și-mi zise electric:
- Ești îndrăgostit, ești mov, ești
un porc de câine!
- Taie-mă și mănâncă-mă, i-am strigat,
taie-mă și mănâncă-mă și satură-te.
Satură-te până ce ți se face greață și verși,
până mă verși peste femeia
pe care-o iubesc.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Дом литературы poezii
poezii
poezii  Поиск  Agonia.Net  

Переиздание любых материалов этого сайта без нашего разрешения строго запрещено.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Политика публикации и конфиденциальность

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!