Nu știam cum se poate prăbuși o casă,
Știam cum poate apăsa întreagă
Asupra mea și cum nu e nimeni
Care să înțeleagă.


Că țip sub zidurile unde-am fost uitată
Și că oricine-ar îndrăzni să vină
Ca să mă scoată n-ar mai găsi calea
Făcută să ies la lumină.


Așteptam sub grinzile îndoite,
Nu știam cum se poate prăbuși o casă,
Adică de unde începe ea să cadă de tot
Peste cel pe care-l apasă.




volumul PESTE ZONA INTERZISÃ(1979)